In Primo Piano
Su desertu sardu
Non bides che pedraios
e rubos e pedraios
e suergios e chercos e pedraios
e prunischeddas ruos e pedraios.
Nudd' àtera cultura
si no est calchi tula
de trigu isfìoridu
nande a sos bentos:
cantu so sididu!
Una ‘oghe pitzinna
cantat in mesu a tanta solidade
cun trista melodia:
paret s'eco luntana
d'unu dolore chi no tenet fine.
Li rispondet in s'adde
un accoradu piantu d'anzoneddu,
paret pedinde perdonu a su mundu
proesser nadu.
Pietro Mura
2° premio ex aequo 1958 (Nuorese)
Le regole ortografiche
Quando nel 1956 fu bandita la prima edizione del Premio Ozieri, i poeti non seguivano una convenzione ortografica, non adottavano cioè grafie univoche per scrivere in lingua sarda. Pertanto le diverse varietà linguistiche venivano rese graficamente secondo le abitudini fonetiche del singolo poeta. Ne conseguiva una babele grafica, con forme di scrittura diverse anche per quelle parole il cui etimo poteva guidare senza problemi il poeta nella corretta scrittura: la giuria si imbatteva in grafie del tipo: Sardigna, Saldigna, Sardinna, Sasdigna.